***

  

Privesc in jur...

Oameni,

Pe drumuri diferite,

Invaluiti,

In goana lor adormita,

De farmece

Din naluciri fara de har,

Insetati de binele pe care l-ar putea trai,

In locul celuilalt,

Daca nu ar fi ei insisi..

 

Dar privirea lor este doar o luntre

Nemiscata,

Nezicatoare de mersul inainte

Al niciunui gand..

 

Oameni redusi la desertul umbrei lor,

Intrupati din propria lor

Vedere,

Aruncata spre o lume de neatins,

Vesnic dincolo de capatul privirilor lor

Ispravite,

De varful degetelor lor intinse

..Fugind,

Spre golul timpului neincetat,

Intr-o amara binecuvantare..

 

Pamantul de sub ei, ca o inchipuire,

Propria lor prapastie,

Plasmuirea grandorii lor,

Ultimul lor curaj..

De nerostit,

Ne bantuie vointele nemaintuite..

 

De neluminata lumina a acestei indrazneli

Ne umplem.

In tacere.

Si ne hranim

Din aceasta nestatornica pace,

Ca dintr-o ascunsa infidelitate,

..Pacea de a fi zeu penru o secunda,

Secunda acelui gand...

Si un intreg vuiet se asterne

Peste zidurile lui,

In timp ce ochiul ni se intoarce spre sine,

Intr-acolo, inauntru, spre noi...

Sa sarbatoreasca necuvantarea

Vorbitorilor de cuvinte,

Cei ce rostesc o mie de limbi,

Intr-una

Fara de inteles..

 

Iar ochiul urla prevelistea pe care o vede,

Frivola,

In coada abrupta a sperantei lui..

Si nu-si gaseste impacarea,

In prea marea lui smerenie.

 

..Iar vocea lor ne sopteste..

Sa fim puternici si in control,

Caci asta este tot

Ce trebuie

Sa invatzam

Sa ne dorim.

Si o mutenie se asterne

La umbra temerilor dintre noi,

Umbra unei prea mari griji de a nu fi hulit,

Inainte de a fi fost doar inteles,

Poate iubit..

 

Dastramat gandul nostru este,

In geamatul luminii noastre

Si masca noastra,

In jarul lumii..

 

***